Via Transilvanica, Ziua 6. Vatra Dornei – Poiana Negrii

Confort total, ospitalitate de nota 10 la Vila Simina din Vatra Dornei, doamna Mioara, proprietara acestei frumoase locaţii ne oferă onoarea de a face și o poză cu noi. Ne-am simţit tare bine aici, şi cum timpul ne tot presează, ne luăm la revedere rapid de la onorabila noastră gazdă şi pornim la drum în speranţa revederii, poate, cândva!
Lăsăm în urmă frumoasa staţiune și mergem după cum ne-a fost vorba, pe jos, pe sub instalația de telescaun de ne iese sufletul din noi la propriu, dar ni se mai taie şi respiraţia de tot, când, după ce urcăm panta, privim în zare şi descoperim peisajele de vis de deasupra depresiunii Dornelor.
Ne revenim, însă, repede când ajungem sus și e ca la bâlci. Bere multă, fripturică la greu, de toate. Robert nu rezistă ispitei și ia mici, mie îmi oferă doi, el mai mulţi că are valoare. Apoi pornim la drum cu burta plină, dar nu mergem mult că într-o poieniță ne ia somnul și adormim câteva minute! Cu forţe proaspete coborâm la vale apoi urcăm din nou dealul şi ajungem în Dorna Cândrenilor, unde iar avem parte de alte peisaje magnifice de îţi taie respiraţia, dar acum ele sunt acompaniate şi de un fond de muzică de petrecere, de se aude aşa de tare încât răsună valea până mult în depărtare. Pesemne muzica provine de la vreo nuntă bucovineană dar nu putem spune deloc că nu ne-a plăcut. Deasupra tuturor se află însă Oușorul din Suhard care ne călăuzeşte si el mult timp în drumul nostru până când ajungem în Poiana Negrii, şi poate mai departe ar fi voit să mergem împreună, dar aici noi trebuie să ne oprim. Am ajuns la capătul Bucovinei şi ce experienţă minunată am avut!
După ce trecem şi pe la Pensiunea Bella Vista şi găsim ditamai lacătul pe poartă iar apoi ne abatem şi pe la Complexul Poiana pentru a ne pune ştampila, în sfârşit ajungem la doamna Măriuca, care ne întâmpină cu tot dragul şi cu tot farmecul său deosebit, ne prezintă frumoasa locaţie, loc minunat de odihnă şi popas, apoi ne ospătează cu cele mai gustoase bucate bucovineşti.
Aici, la Poiana Negrii, se produce și schimbul de ștafetă, pleacă Robert acasă la București și vine în locul său, Daniel Pop, un ardelean din Sălaj care nu vine însă cu mâna goală și aduce cu el și o pălincă faină de la Zalău.
Mâine o să intrăm în Ţinutul de Sus dar o să ne fie tare dor de Bucovina noastră dragă!!