Via Transilvanica, Ziua 10. Bistrița Bârgăului – Petriș

Of.. ne-a fost așa de greu să ne despărțim de căsuţa lui nea Leon, parcă locuisem acolo de-o viață și acum plecam fără să știm când ne vom mai întoarce!
Facem ultima poză împreună, pornim pe traseul nostru, nea Leon trece pe lângă noi cu mașina, ne oprim stăm de vorbă, iar ne luăm la revedere, mergem apoi şi punem ștampila şi pornim mai departe, pe o uliță în fața noastră apare iar nea Leon, ne bucurăm de reîntâlnire, mai facem încă o poză, iară mai povestim și promitem că dacă ne mai întâlnim încă o dată, mergem la bere!
Dar nu ne mai vedem, nea Leon rămâne în urmă cu speranţele şi problemele sale, iar noi ne continuăm drumul nostru de aproape 30 de kilometri, şi mergem aşa de mult prin pădure şi prin câmp, şi avem aşa multă vreme frumoasă cu cer albastru pătrunzător şi ne este dat să identificăm o multitudine de formaţiuni de nori cu fel şi fel de chipuri ciudate, ce ne şi face să ne punem imaginaţia la grea încercare, și mâncăm așa multe fructe gustoase, mere, pere, prune din acelea care se pun la uscat pentru iarnă, trecem pe lângă un lan de mălai, cum se spune pe aici la porumb, și atunci credem că doamna Geta, la care trebuie să ajungem, ne așteaptă cu porumbi fierți, și așa şi este chiar ne așteaptă, iar apoi întâlnim şi cei mai răi câini, dar suntem lângă sat și stăpânii sunt și ei pe aproape!
După aceea, ajungem acasă, doamna Geta ne asteaptă la poartă, ne primeşte cu braţele deschise, ne invită înăuntru, ne aduce carne de la garniță, pe lângă alte bunătăți, ne ospătăm, ne bucurăm şi ne răsfăţăm cu straiele portului bistriţean.. apoi apare cu ceva în brațe, eu cred că este un cățeluș de pluș.. dar este viu, încă viu.. iar doamna Geta are lacrimi în ochi și noi aproape.. cățelușul este grav bolnav de vreo două săptămâni, și nu se știe care va mai fi viitorul său.. Of!