Via Transilvanica, Ziua 26. Criț – Saschiz

Și a plouat așa de tare azi noapte, și am fost cazat la căsuțele dinspre deal, și a și fulgerat și a și bătut și vântul, iar eu singur în noapte, și mai erau și niște vaci care pășteau, și am crezut că o să vină Moș Martin pe la geam.
Dar nu a fost așa, a venit dimineața, o nouă zi, a mai plouat un pic, apoi o masă din nou super bogată și am ocazia să cunosc o familie de sași care acum locuiesc în Germania pe lângă Munchen. Se numesc Eichner Michael și Margarete, și sunt foarte prezentabili, acum peste 20 de ani ei au plecat din România, dar revin anual la casa părintească pe care au vândut-o domnului Nicu și doamnei Rozalia Anghel. Sunt interesat să conversez cat mai mult cu distinsa familie iar apoi facem și o poză împreună!
Părăsesc pensiunea Rozalia, observând încă o dată spiritul de implicare al acestei familii, nici o clipă nu i-am văzut stând, dealtfel și ei îmi confirmă că este foarte mult de muncă și greu se mai câștigă un ban. Produc foarte multe delicatese și au și un brand numit ,, Bunătăți de la Rozalia”, probabil se poate găsi pe internet.
Deși Saschiz-ul nu este foarte departe, traseul meu mă duce pe coline, pe la câinii cei răi, dar care sunt parfum pe lângă cei întâlniți în alte locuri prin care am trecut. Pe aceștia de aici cu două-trei bucățele de pâine îi păcăleşti imediat.
Ajung în satul Cloașterf și trec din județul Brașov din nou în Mureș și remarc încă o dată satul săsesc care are un ceva aparte, ce nu găsești nicăieri altundeva. Chiar, nesperat de repede ajung şi la Saschiz şi văd şi castelul de la distanță însă aflu că se află în perioada de restaurare, dar oricum această comună destul de dezvoltată are foarte multe alte obiective de oferit drumeţilor.
Mă cazez la o pensiune tradițională, și este prima oară când pășesc într-o casă autentică săsească. Mâine dimineața la ora 10, merg la imensa Biserica Evanghelică din centrul comunei și care ține slujbe o dată la două săptămâni, dar eu am noroc pentru că mâine este ziua cea bună!