Când dau să plec din locuința în care am înnoptat, observ la casa vecină un om și îmi este teamă să nu fie vreun hoț, pentru că doamna Simona îmi spusese să las poarta și casa descuiată. Îl interoghez pe dumnealui și aflu că este vecinul de lângă casă, îl cheamă Ion Morar, și are oile cele pe lângă care am trecut eu ieri când mi-a fost frică de câini.
Plec împăcat și ajung în livada unde acum două zile a avut loc festivalul sucului de mere, și cu ochii ba după mere roșii ba după cele galbene, mă pomenesc că mă abat de pe traseu, dar când mă întorc, în fața mea apare o turmă de oi și sigur are și câinii, încerc să îi evit ocolindu-i și aleg câteva urcușuri pronunțate, dar când cred că sunt pe drumul cel bun apare în fața meu un câine care se uita așa de fix la mine și mai are și un guler alb la gât, încât aproape cred că este ursul de acum câteva zile.
Cu uitătură cu tot, prietenul patruped pleacă la ale sale iar eu merg mai departe și dintr-o dată mă pomenesc într-un fel de junglă cu atâta vegetație, rugi și hududoaie de unde doar cu eforturi fantastice reușesc să ies, și apoi în sfârșit ajung pe traseu dar cu prețul că sunt ud fleașcă dar și plin de noroi. Dar nu-i bai!
Ajung la Nou Săsesc unde îl cunosc pe Michael Kluchs, un sas de 64 de ani și care are vreo 70 de vite dar spune că o să le vândă că nu mai poate face față cu munca.
La Copșa Mare îl cunosc pe nea Ghiță Bogdan, cu care mă împrietenesc așa de tare încât facem și schimb de telefoane și mă așteaptă data viitoare să vin să mă găzduiască. Mă urc și în tractorul din sat cu bagaj cu tot, dar cobor pentru că știu că urmează în continuare o pantă mai abruptă și e mai ușor pe jos.
Și, în sfârșit, după o plimbărică romantică printre coline ajung deasupra Biertan-lui, şi am parte de una dintre cele mai frumoase priveliști din câte mi-a fost dat să văd vreodată, un castel desprins parcă din lumea poveştilor, iar eu mă gândesc că acolo sus la geamul celui mai înalt turn, sigur se află Ileana Cosânzeana care încă mai aşteaptă să fie salvată de un Făt Frumos ce numai apare! E de-a dreptul uluitor ce am în fața mea, apoi şi casele din localitate sunt la fel de fascinante.
Mâine mă așteaptă un traseu de aproape 30 de kilometri până la Mediaș și încet încet mă îndrept spre alte regiuni, probabil la fel de spectaculoase. O incursiune în lumea săsească este ca și o călătorie în timp, merită pe deplin încercată această experiență, eu promit că o să mă întorc!
–22 septembrie 2021–
Viața ca o călătorie 
Un gând despre „Via Transilvanica, Ziua 30. Mălăncrav – Biertan”