Via Transilvanica, Ziua 42. Crușovăț – Prigor

După o noapte de odihnă binefăcătoare și un mic dejun imens foarte gustos, îmi iau la revedere de la domnul Ioan Hînta, proprietarul frumoasei agropensiuni din Petnic pe care dealtfel o şi recomand cu încredere oricărui călător de pe Via Transilvanica care trece şi are drum prin aceste locuri!
Pornesc lin prin cocheta localitate cu case frumoase cu oameni cuminți și respectoși ce se uită la mine dar nu zic nimic, doar ne salutăm și fiecare își vede de treburile sale!
La capătul satului îi întâlnesc pe Viorel Porumb și pe fratele său Jan, bănățeni vânjoși, așa cred eu inițial că sunt frați că prea tare seamănă unul cu celălalt, dar nu sunt, discutăm despre traseu că îl au și ei în vedere în viitor şi poate colaborăm cândva, oamenii sunt foarte ospitalieri, mai rămân un pic dar nu prea mult iar după aceea chiar că părăsesc satul de tot și până la Lăpușnicel mărșăluiesc prin poieni, păduri, poteci și potecuțe, apoi prind un drum asfaltat până când mă prinde un potop de ploaie, dar noroc că am umbrelă şi mai găsesc şi un loc în care mă pot adăposti puţin.
Ajung la intrarea în satul Șumița, sat preponderent locuit de o comunitate de cehi și am fericita ocazie de al întâlni pe Macei Călina care are 81 de ani, și când îl întreb de când este el pe aceste meleaguri îmi mărturiseşte că aici sa născut și nu numai el dar și tatăl și bunicul său şi mai îmi spune că în urmă cu peste 200 de ani când aici nici nu exista România strămoşii săi au fost aduși ca meseriași din Cehia în Imperiul Austro-Ungar și până la urmă au rămas pentru totdeauna în aceste locuri şi deloc nu le-a părut rău! Mi-ar fi plăcut să discut mult cu nea Macei, dar tanti Maria soția dânsului, vorbind în limba cehă tare îl mai grăbeşte, că trebuie să meargă repede acasă că mai au multă treabă de făcut!
Îmi continui drumul și ajung la Mănăstirea Almăj-Putna, dar rămâne să o vizitez poate data viitoare când o să vin special pregătit pentru asta!
Apoi ajung în comuna Prigor la Pensiunea Prigorel, proprietatea domnului Doru și a doamnei Simona și rămân surprins de cât de bine arată şi ce amenajări exterioare are cu toate condițiile pe care și le dorește un turist de orice fel.
Întâlnesc și un grup din Timișoara cu oameni foarte de treabă și pe un veteran al muntelui, maestru chitarist Ghiță Rugăciune membru a unui club legendar de turism din Timișoara şi profităm de ocazia ivită şi încingem împreună o cântare la chitară de zile mari cu cântece de munte şi nu numai, şi ne întindem până la ore târzii în noapte şi mă simt aşa de bine şi cu siguranță această seară va rămâne o amintire nemuritoare de neuitat de aici din aceste locuri din minunata lume a Almăjului!