Via Transilvanica, Ziua 44. Canton Coșava – Iabalcea

Și vine dimineața și e 15 august ziua de Sfânta Maria, și îi cântăm la multi ani sărbătoritul nostru și apoi ne luăm la revedere unii de la alții și de la Cantonul Coșava, și pornim fiecare în direcții opuse, ei spre Oltenia iar eu spre Ardeal și sper să ne mai revedem!
Mai parcurg încă o dată distanța de aseară, este pentru a treia oară dar acum fără nici un stres, iar apoi merg prin pădure pe drumul fără sfârșit și mă bucur așa de mult că plămâni mei respiră un adevărat aer curat, sănătate pură!
Ajung la izvoarele Bârzavei, trec și pe la cabana Berzevița, apoi întâlnesc valea Carașului, și sub zgomotul amenințător a unor tunete și al unei ploi care până la urmă tot vine, îmi apar în cale ruinele fostului canton de la Naveșu Mare iar lângă el, nu departe, se află milenarul copac ,,sequoia giganteum” de o mărime incredibilă, dar despre care aflu că este încă tânăr și că mai are mult de trăit și devin cumva nostalgic, de ce nu sunt și eu copac!
Acolo la rădăcina lui stând la taifas și savurând o băutură poate energizantă, îi cunosc pe Traian, Marius și pe Carlos Fernando, un tânăr de 17 ani pe care sigur mama sa la botezat după un personaj dintr-o telenovelă din vremurile de demult. Nu scap de ei și mă ia și pe mine cu ATV-ul, pentru prima oară merg cu așa ceva și trăiesc senzații tari. Vor să mă ducă până la capăt dar eu cobor repede și îmi continui drumul meu.
Ajung la Peștera Comarnic dar trec repede pe lângă ea că am mai vizitat-o de câteva ori, iar de acolo până la Iabalcea mai am cam vreo șapte kilometri. Aproape de sat întâlnesc o stână care după cum spune proprietarul, un domn foarte hotărât care mă apără și de câini, o să devină curând locație de cazare a drumeților de pe Via, și e bine că este și pe traseu!
La intrarea în sat îl întâlnesc pe nea Mihai Beul care are 82 de ani și e sănătos tun și spune că nu a luat medicamente niciodată, se tratează cu multă mișcare că are un sălaș în vârful dealului și merge zilnic acolo și se mai răsfaţă și cu o țuică bună pe care o servește în fiecare zi dar doar seara! El este croat de origine, de fapt toată lumea din sat este sârbo-croată și se înțeleg foarte bine unii cu alții.
Eu ratez de data aceasta cazarea la Sălașul Fermecat a domnului Zlatko Ursul, merg totuși acolo să pun stampila, în schimb obțin consimțământul lui Ivan de a rămâne o noapte la sediul Comunității Croaților din Iabalcea, unde tare bune condiții găsesc. Curățenie exemplară, baie, bucătărie în care poți găti mâncare, domnul Ivan este foarte amabil și așteaptă musafiri oricând, mai ales pe cei ca noi, drumeții de pe Via Transilvanica!