Via Transilvanica, Ziua 64. Alba Iulia – Secăşel

     Părăsesc cetatea Albei un pic cam târziu, deși știu că mă așteaptă un traseu destul de lung. E destul de greu să nu acorzi atenție atâtor obiective, descopăr și pancartele care anunță că sâmbătă 8 octombrie are loc inaugurarea Via Transilvanica și printre alte activități ce se vor desfășura vor cânta și Ada Milea, Vita de Vie, Subcarpați vine și Bobo de la Fără Zahar, și cred că trebuie să fim toţi, că nu degeaba acest traseu este calea care unește!
     Și, după ce fac poze peste poze, mai stau și la o șuetă cu niște statui și după ce îmi mai iau și doi covrigi aburinzi de la patiseria de lângă colț, pornesc la drum și merg mult de tot prin oraș și apoi și pe lângă el, după care trec Mureșul și acolo dau de nea Ion de la primărie care e cu utilajul său de tăiat vegetație. Eu cred că e de la primăria municipală, dar el îmi spune că e de la Ciugud și nu ezit sa îi ofer și eu o mână de ajutor, măcar cu vorba dacă nu pot cu altceva.
     Ajung apoi la Limba și mă delectez cu niște mere coapte, apoi pornesc spre Daia Română și în vârful dealului îl întâlnesc pe Laurențiu din Târnăveni cu numeroasa turmă de oi și cu câini mari și vânjoși, care se dă la mine dar ne înțelegem până la urmă. Apoi, alte turme, dar sunt destul de departe și nu ne cunoaștem.
     Neavând probleme cu dulăi, am astfel prilejul și satisfacția de a admira în toată splendoarea sa, Alba Iulia, și având în vedere că am parte și de nişte nori interesanți, pozele îmi ies la fix. Doar în dreapta un nor imens devine din ce în ce mai negru și până la urmă tot nu scap de ploaie, însă nu e de speriat.
     Ajung la Straja, și îl întâlnesc pe nea Niculaie Mureș, care are mare chef de vorbă, dar își mai cere și multe scuze că acum e puțin cam beat, dar data viitoare nu o să mai fie așa, când o să ne întâlnim din nou.
     Eu, mă adăpostesc puțin de ploaie și sper să se oprească repede, și chiar așa se și întâmplă și apare o măreție de curcubeu și nu mă pot abține să nu îl provoc pe nea Cristi la o ședință foto, el nu se pricepe deloc dar încerc să îl învăț eu.
     E superb curcubeul dar superbi sunt și câinii lui nea Niculae Brăileanul care mă și salvează de ei și mai îmi spune că imediat după ce ies din pădure la vreo 10 minute de aici, mă așteaptă alții, dar are numărul de telefon al vecinul și îl sună.
     Eu merg însă vreo jumătate de oră și cam îmi iau gândul de la ei, când deodată îmi apar în față vreo trei mari și doi mai mici, să mă rupă nu altceva. Noroc cu Dorin Turean, stăpânul lor, că ne facilitează prietenia dintre mine și ei, iar cu Vlaicu, câinele negru fac și poze și sigur suntem prieteni buni că mă și linge.
     Dorin, vrea să mă cazeze la el la stână că e târziu și mă apucă noaptea dar îi promit că altă dată chiar o să rămân cu drag. În schimb, îmi dau seama că imediat o să se întunece și mai am drum lung și risc să mă rătăcesc pe dealuri și atunci aleg varianta oarecum mai lungă de a merge pe asfalt, ea e sigură dar nici nu ies bine din satul Berghin că mă simt doi câini mari de la stâna de pe deal, noroc că e și ciobanul după ei și de abia reușește să îi strunească după un noian interminabil de înjurături. Și asta nu e de ajuns pentru că la intrarea în Secășel mă simt câinii de la o altă stână din alt deal și mă pomenesc cu vreo alți cel puțin zece care vin spre mine, îmi e puțin teamă dar opresc o mașină care vine din direcție opusă și îl rog pe șofer să mă îndepărteze de acel loc.
     Ajung la casa doamnei Maria Bumb, loc unde mă cazez în această noapte și o găsesc pe tanti Elisabeta, mama dânsei, ce are peste 80 de ani și care imediat mă îmbie cu o ciorbă de fasole cu carne de porc de merge la suflet.
     Îl întâlnesc și pe Ioan Steopoaie turist de pe Via, care vine tocmai de la Putna și vrea să meargă până la Severin. Ne împărtășim experiențe, ne sfătuim și ne urăm cale bună, și poate ne mai revedem!
     Și, ziua se încheie într-un pat pufos cu un somn ușor după ce pleoapele se închid singure!

–04 octombrie 2022–

• Terra Dacica
• Via Transilvanica